joi, 14 octombrie 2010

Bunul simţ

Încă de când eram la mama acasă mi s-a cultivat noţiunea bunului simţ…Este o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.Bunul simt îl ai, sau nu-l ai. Este o mostenire de la cei ce te-au zamislit si apoi „te-au facut om”.
Limita bunului simţ se învaţă acasă în primii 7 ani, apoi depinde mult şi de anturajul în care te afli în adolescenţă, depinde şi de caracterul tău… trebuie să fii sincer cu ceilalţi, dar să nu răneşti,… limita bunului simţ este o artă…
Diferenţa dintre bunul simţ şi opusul: nesimţire, cred că este bine conturată, bunul simţ cred că poate face parte din aceeaşi categorie cu celelalte simţuri pe care le avem, îl poţi avea sau nu. Dacă îl ai, acesta te determină să-i tratezi cu respect pe cei din jur, să fii politicos şi civilizat, să te intereseze şi să ţii cont de ceilalţi, pentru că aşa simţi că este bine.
Părerea mea este că bunul simţ nu este limitat de vârstă, nu depinde de acest lucru …”Bunul simţ înseamnă talentul de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi de a face lucrurile aşa cum ar trebui făcute.”

miercuri, 13 octombrie 2010

A sti sa pierzi

Cati dintre noi stiu ca atunci cand pierzi ceva de fapt..ai castigat?!
A sti sa pierzi inseamna ca ai caracter, ca ai inteles ca poti fi mai bun numai daca esti sicer cu tine si daca, respectand competitia, ii respecti pe ceilalti.
A nu sti sa pierzi inseamna a nu sti sa ii respecti pe  ceilalti.  Inseamna sa nu vrei sa intelegi ca, de data asta, altii au fost mai buni ca tine sau ca, altfel spus, tu nu ai fost mai bun decat ei.
Cand pierzi ai o oportunitate extraordinara de a invata sa castigi. Dar numai daca reusesti sa nu cazi in capcana pe care singur ti-o intinzi, aceea a gasirii de scuze si de motive din cauza caruia ai pierdut, fara sa intelegi ca, cel mai probabil, nu ceilalti sunt de vina, ci chiar tu.Numai asa poti fi cu adevarat castigator. Chiar atunci cand pierzi.

marți, 12 octombrie 2010

Comportamentul copiilor nostri

Comportamentul copiilor se modeleaza inca din primele luni de viata prin imitarea celorlalti (in special a parintilor), prin observatie, prin modelul oferit de adulti, si prin consecintele pe care le are un comportament.De cele mai multe ori, parintii folosesc pentru a modifica un comportament sau pentru a-l invata pe copil cum sa se comporte, metoda informatiilor: “nu te bate!”, ” nu fi obraznic!” sau “poarta-te frumos!”, “fii cuminte!”, “vorbeste politicos!”. Insa toate acestea de regula nu pot modifica comportamentul, mai ales daca nu este suficient de clara in privinta a ce anume nu face bine copilul.
Un lucru important de stiut este ca in realitate, nu exista copii rai, ci doar copii descurajati.
Ieri, eram cu sotul in piata si trecand pe langa un stand de legume in care era o mama si cei doi copii ai sai ( o fata si un baietel ) aud deodata pe mama zbierand pur si simplu la fetita
(care era mai mare ca fratiorul de langa ea ) cu intrebarea “ce cauti tu la mine” si apoi un raspuns cu glas tremurand ” el a vrut sa te vada ca ii era dor de tine”…au urmat apoi cateva cuvinte spuse de mama printre dinti si iar urletele mamei ” acasa cu voi…eu nu am nevoie de copii aici..acasa..acasa” si copii trec cu iuteala pe langa noi si se opresc undeva in fata noastra, unde privesc chipul chinuit al fetei care s-a abtinut pana in acel moment din plans, citindu-i in ochi ura pentru cea care pentru ea era ” mama “.Isi i-a fratiorul de mana incercand sa iasa din piata dar se razgandeste si se opreste intre cele doua usi batante si o aud spunand cu ciuda…cu regret si cu o maturitate in ochi si in glas care m-a speriat pur si simplu pentru un copil care nu avea mai mult de 10 anisori “mortii mamii ei …pentru ce…hai ca vreau sa-i spun ceva…” si se intorc inapoi spre stand si mi-as fi dorit sa vad confruntarea dar …
Ca mama a doi copii nu cred ca mi-as dori sa vad vreodata pe chipul lor nevinovat atata ura si dispret cum am vazut ieri la acea fetita si o nelamurire , deznadejde in ochii baietelului care nu a dorit prea mult ….Nu-mi doresc si sper sa ma ajute Dumnezeu sa ii cresc asa cum eu am fost crescuta la randul meu cu dragoste si inconjurati de iubirea celor doi parinti.

…..copilul este comoara cea mai de pret a parintilor, chiar daca uneori avem parte de nazbatii si prostioare !

A sti sa taci

Un vechi proverb spune: ”Daca taceai filozof ramaneai” sau….“Tacerea este marea arta a conversaţiei”. Sunt sigura ca fiecare dintre aceste proverbe are si cate un autor si o sa-mi rezerv dreptul de a nu cauta acum…cine le-a…important este greutatea si adevarul lor.
De fapt totul se rezuma la …a sti cum sa taci.Trupul tau trebuie sa stie cum sa taca alaturi de spiritul tau. Gandurile tale trebuie sa invete si ele sa taca pentru a putea asculta si a prelucra tacerea. Important este nu cum vorbesti ci cum taci.Este usor sa aruncam interlocutorului nostru ceea ce ne vine la gura in acel moment , a exploda verbal este apanajul tuturor oamenilor.
Tacerea reprezinta puterea de a te stapani, ceea ce inseamna o victorie asupra ta, stapanirea de sine fiind o virtute.Nu-i usor sa clocoteasca vorbele in tine, sa-ti doresti mai mult ca orice sa spui ce gandesti, chiar daca adevarul va durea.Si totusi sa taci! A sti sa taci cand trebuie nu inseamna nicidecum ca nu ai nimic de spus sau ca nu ai curajul de a da replica.
Tacerea este interpretata in multe feluri. Ea poate insemna nestiinta, diplomatie,  intelepciune, modestie, puritate, decenta, poate insemna pregatirea terenului, disimulare, adormirea simturilor adversarului, distragerea atentiei, o minte mai lenta….
Arta desavarsirii este insa sa taci in tacere!
Ce suntem noi, oamenii? Un tot al gandurilor noastre…
Uneori, fraul acesta poate inseamna doar o amanare a vorbirii pana cand vei aprofunda problema si vei putea s-o talmacesti intr-o forma potrivita.

”   Tacerea este virtutea nebunilor”…deci…invata sa taci atunci cand ar trebui sa vorbesti..uneori!

luni, 11 octombrie 2010

nimic inteligent

Doar o alta zi de luni plina de suspiciunea saptamanii ce a inceput, fiecare zi avandu-si incarcatura ei proprie de stres , liniste , razboi sau…ce-o mai fi urmand!
Azi nu m-am gandit la ” nimic inteligent” decat la faptul ca am realizat cat de mult imi lipsesc momentele in care aveam in fata mea o coala de hartie si-mi chinuiam mintea sa si creeze ceva( prostii sau pure mazgaleli ” mediocre” cum au fost clasate de un “critic literar” )..dar asta e mai putin interesant …si faptul ca iar am perioada de lipsa de curaj…lipsa de cuvinte …lipsa de muza.Se pare ca trebuie sa-mi caut o muza…si una care sa nu ma mai faca sa si sufar dupa pierderea ei…cred ca ar trebui sa fie ceva static , rece , ….insa ma indoiesc eu ca mi-ar da si idei asa ceva…pana una alta am inlocuit coala de hartie cu o coala virtuala si nu stiu cat e de buna dar…pana la cea traditionala ” ma dau in stamba aici “.

timiditate…bunătate…generozitate..etc

Calităţi …
Se prea poate să le avem toţi în dotarea personală a caracterului nostru, depinde însă doar modul de etalare a acestor calităţi şi imediat apoi modul de judecare a celorlalţi faţa de ele.
Ce doresc să descriu este un caracter , o persoană ..aşa cum am fost şi eu candva…şi nu mai sunt.
Am mai nou o prietenă , pe un site de joc …o femeie căsătorită , fericită, împlinită ….deţine “încă” calităţi deosebite cum ar fi ….bunătate , este foarte cuviicioasă, timidă ,altruistă…un om deosebit.De ce spun “incă”?..căci peste puţin timp sigur nu le va mai avea pe toate! Are 2 luni de când a luat contactul cu internetul…tărâmul unde ea crede cu tărie că toată lumea este drăguţă , amabilă…lista poate continua.
Deja a luat contact cu 2-3 cazuri care i-au dovedit că nu toţi suntem ca ea .Mirarea încă îi este mare la fiecare noutate…încă rămâne marcată la fiecare ofensă adusă şi suferă pentru fiecare cuvânt …nu înţelege răutatea unora şi respingerea altora.Cineva o judeca astfel “prea sensibilă doamna” cu toate că în realitate tu (şi iar scriu despre tine) nu ai vorbi cu ea urât , nu ai mai judeca-o , ai fi cuviincios…ai fi un domn cu o doamnă.
Internetul …am ajuns eu la concluzia că este locul unde ne desfăşuram personalitatea aşa cum nu putem să o facem in viaţa de zi cu zi , locul unde ” animalul” din noi işi găseşte sălbăticia , locul unde putem spune orice căci nu suntem cunoscuţi, văzuţi şi nu ne intereseaza dacă şi cum suntem judecaţi.
Deocamdată are răbdare şi iubeşte oamenii necondiţionat , fiecare este om pentru ea şi merită iubit…dar până când?Deocamdată nu i-a călcat nimeni în picioare bunătatea şi nu şi-a bătut joc nimeni de iubirea ei faţă de oameni …întrebarea mea este ..de ce trebuie neapărat sa se facă acest lucru ?