vineri, 27 august 2010

Lasitatea

      Dorinta de confort, lenea, frica de nou, instinctul de conservare si constiinta vietii limitate constituie  de multe ori motive ale lasitatii...si de ce nu, frica ca nu cumva altii, copiii sau partenerul de viata sa nu sufere.Alte ori, rusinea de a nu fi "conform" cu majoritatea da  o oarecare tenta de lasitate.
   Curajul, dupa parerea mea apare in situatii limita, la oameni cu adevarat tari si mai ales buni. Dragostea fata de semenul tau, cum zice si Biblia, poate face minuni adevarate...care pentru ceilalti pot fi numite bravura, curaj...
  Exista  oameni care isi refuza dreptul la fericire si tot lasitate se numeste.Cum ai putea sa intelegi o persoana care isi reprima toate pornirile, toate trairile si sentimentele pentru a face loc obligatiei, empatiei si unui fals sentiment de raspundere sociala? Las!
   Ce se intampla atunci cand suntem nevoiti sa alegem ratiune si simtire? Pana nu demult credeam ca sentimentele pot fi stapanite, dar nu si inlaturate.  Pana nu demult, credeam ca fiecare om vrea sa fie fericit si ca face tot ce-i sta in putinta pentru a atinge acest deziderat.  Pana nu demult, credeam ca daca intre doi oameni exista o legatura speciala, restul nu mai conteaza.  Barfele, invidia sau dorinta de a te comporta asa cum se asteapta ceilalti ar trebui sa fie in plan secundar.  M-am inselat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu