joi, 14 octombrie 2010

Bunul simţ

Încă de când eram la mama acasă mi s-a cultivat noţiunea bunului simţ…Este o măsură a bunei creşteri, a bunei cuviinţe, a respectului pentru cei din jur.Bunul simt îl ai, sau nu-l ai. Este o mostenire de la cei ce te-au zamislit si apoi „te-au facut om”.
Limita bunului simţ se învaţă acasă în primii 7 ani, apoi depinde mult şi de anturajul în care te afli în adolescenţă, depinde şi de caracterul tău… trebuie să fii sincer cu ceilalţi, dar să nu răneşti,… limita bunului simţ este o artă…
Diferenţa dintre bunul simţ şi opusul: nesimţire, cred că este bine conturată, bunul simţ cred că poate face parte din aceeaşi categorie cu celelalte simţuri pe care le avem, îl poţi avea sau nu. Dacă îl ai, acesta te determină să-i tratezi cu respect pe cei din jur, să fii politicos şi civilizat, să te intereseze şi să ţii cont de ceilalţi, pentru că aşa simţi că este bine.
Părerea mea este că bunul simţ nu este limitat de vârstă, nu depinde de acest lucru …”Bunul simţ înseamnă talentul de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi de a face lucrurile aşa cum ar trebui făcute.”

miercuri, 13 octombrie 2010

A sti sa pierzi

Cati dintre noi stiu ca atunci cand pierzi ceva de fapt..ai castigat?!
A sti sa pierzi inseamna ca ai caracter, ca ai inteles ca poti fi mai bun numai daca esti sicer cu tine si daca, respectand competitia, ii respecti pe ceilalti.
A nu sti sa pierzi inseamna a nu sti sa ii respecti pe  ceilalti.  Inseamna sa nu vrei sa intelegi ca, de data asta, altii au fost mai buni ca tine sau ca, altfel spus, tu nu ai fost mai bun decat ei.
Cand pierzi ai o oportunitate extraordinara de a invata sa castigi. Dar numai daca reusesti sa nu cazi in capcana pe care singur ti-o intinzi, aceea a gasirii de scuze si de motive din cauza caruia ai pierdut, fara sa intelegi ca, cel mai probabil, nu ceilalti sunt de vina, ci chiar tu.Numai asa poti fi cu adevarat castigator. Chiar atunci cand pierzi.